acceptarea e ultima etapă a doliului
Acum doi ani, când mi-am amintit de un moment foarte dureros din copilăria mea, am început să văd o parte a psihicului meu (un copil exilat, în termeni IFS) sub forma unei copile fără viață.
Părțile exilate sunt părți din noi care poartă poverile tristeții, abandonului, rușinii, fricii, respingerii sau ale altor emoții puternice care ne-au rămas amprentate în situații în care ne-a fost greu (prea mult greu pentru ce puteam duce atunci) și nu am avut pe cine să ne bazăm.
Trauma nu e ce ni se întâmplă, ci ceea ce purtăm în interiorul nostru în absența unui martor empatic. – Peter Levine
E tandru și minunat când aceste părți, care poate că au stat ascunse în interiorul nostru zeci de ani și și-au purtat durerea în liniște, se simt văzute pentru prima dată de către noi și, dacă suntem în cadrul unei ședințe de terapie, de terapeut. Când putem să spunem: ai fost singură, nu a fost niciun suflet care să îți fie alături atunci. Și: acum te văd, sunt alături de tine.
De aceea, văzând copila fără viață, am simțit multă tristețe și neputință. Nu mi s-a mai întâmplat să întâlnesc un exil în forma asta, iar acum scriu despre ea dintr-o dorință de explorare, în nuanțele Scorpionului (al cărui sezon îl traversăm acum), care ne amintește în fiecare an cum moartea e o parte din viață.
Mi-a scris o prietenă recent: e atâta viață în moarte.
Moarte în viață – da. Multă, an de an, sezon după sezon, când dăm jos piei vechi, pierdem oameni, lăsăm în urmă locuri familiare și identități trecute. Poate chiar moment după moment, cu fiecare secundă ca o înmormântare a celei de dinainte.
Viață în moarte?
Gândirea mea astrologică îmi spune: da, zodiile opuse sunt complementare, fiecare poartă esența celeilalte. Sunt două laturi ale aceleiași monede. Scorpionul e moartea, toamna în care natura își schimbă pielea, iar Taurul e viața, primăvara în care natura renaște. Dacă există atâta moarte în viață, sigur există și viață în moarte.
Nu am simțit asta privind corpul fără viață al fetiței de 5 ani. Am simțit că ea n-o să poată niciodată să fie la fel, să ia înapoi ce i s-a luat.
Am întrebat-o de ce are nevoie și mi-a spus să o las în pace, să îmi văd de viață (de viață!), să mă extind și să construiesc resurse în jurul ei. Mi-a spus că nu e nimic de salvat, de reparat aici. What is gone is gone.
Nu știu cum o să duc mai departe ce a ieșit la suprafață atunci, ce concluzii să trag, și nu vreau să mă grăbesc – cred că asta va rămâne ceva de explorat în terapie pentru mult timp de acum încolo.
Dar știu că ceva s-a simțit foarte real și puternic în acel schimb și că m-a dus cu gândul la Scorpion, la sinceritatea lui dureroasă, la adevărurile pe care le spune verde-n față acolo unde tindem să înflorim lucrurile, să punem deasupra o haină drăguță ca să ascundem juliturile sau să dăm cu parfum ca să acoperim mirosul rahatului de sub preș.
Sunt părți din noi care ne protejează sistemul interior gândindu-se că nu e așa rău, distrăgându-se cu gânduri pozitive sau explicații raționale, spunând că totul se poate alina și vindeca. Sunt părți cu intenții bune, care încearcă să ne protejeze de ceva ce s-ar simți prea copleșitor.
Apoi e Scorpionul, care spune: sunt experiențe, dureri, pierderi din care poate că nu ne vom reveni complet niciodată.
În ziua în care am intrat în contact cu acea fetiță interioară, am găsit un măr stricat în grădină și l-am adus în casă. L-am pus pe birou, m-am uitat la carnea lui care se strânge și se înnegrește și m-am gândit cum ar fi absurd să spun că mărul ăsta o să mai fie vreodată așa cum a fost.
După o experiență traumatică, nu o să mai avem niciodată aceeași inocență, speranță, încredere de dinainte. Cred că e multă libertate în a recunoaște asta.
Apoi...
„Nu poți să te întorci înapoi și să schimbi începutul, dar poți să începi de unde ești și să schimbi sfârșitul.” – C.S. Lewis
Am dat peste citatul ăsta după ce am terminat de scris paragraful de dinainte, gândindu-mă, totuși, la viața din moarte –
hrana pe care mărul stricat o oferă pământului,
cadavrele naturii de anul ăsta care devin îngrășământ pentru versiunea ei următoare,
sufletul care călătorește din corp în corp și care nu dispare odată cu moartea fizică,
frumusețea și puterea și reziliența noastră atunci când reușim să mergem mai departe și chiar să ne adâncim sufletul și resursele după o experiență grea.
După ce recunoaștem pierderea, lăsăm adevărul ei să ne atingă, începem natural să ne orientăm către resursele care ne ajută să mergem mai departe.
Miercuri, pe 5 noiembrie, avem o Lună Plină în Taur, o opoziție între Soarele în Scorpion – căutătorul adevărului, psihologul neobosit, alchimistul – și Luna în Taur – partea din noi care știe că, în orice călătorie, mai ales într-una atât de complexă cum e cea prin propriul suflet, avem nevoie și de momente de respiro, în care ne mutăm atenția spre ce se simte bine în prezent.
Îmi vine în minte Geralt din The Witcher, care ia o pauză de la vânătoarea lui obișnuită și se oprește la o tavernă să bea o bere. Cam asta ne îndeamnă să facem Luna Plină acum.
O altă energie care echilibrează Scorpionul e cea a Săgetătorului, zodie traversată de Mercur (gândirea și comunicarea) în prezent și de Marte (acțiunea) începând cu 4 noiembrie. Săgetătorul râde, glumește, face haz de necaz, vede partea plină a paharului chiar și atunci când e gol (normal că există și atunci partea plină, doar că simțurile nu ni s-au dezvoltat destul ca să o vedem!).
Retrogradarea lui Mercur, care începe pe 9 noiembrie, e o scrisoare de dragoste de la partea din noi care are nevoie de inspirație și de sens ca de aer. În perioada următoare avem șansa să ne reconectăm cu ea sau să-i ascultăm următorii pași.
În ton cu Scorpionul, în perioada următoare ofer citiri personalizate despre Pluto, Chiron și Lilith în harta natală – indicatorii rănilor care ne-au amprentat sufletul cel mai tare, dar și cele mai importante porți spre putere și înțelepciune. Poți găsi citirea aici (analize tematice - rănile sufletului).
Anul trecut am ținut un atelier despre Scorpion, în care am explorat în detaliu arhetipul zodiei și am făcut o meditație ghidată de conectare cu o parte interioară care s-a aflat în umbră până atunci. Dacă Scorpionul joacă un rol important în harta ta natală sau e o zodie care te fascinează, ofer înregistrarea atelierului (tot în formularul de mai sus, la final). Dacă vrei doar meditația, îmi poți scrie.
Iar pentru că de o lună fac cursul de tarot al Kathiei, m-am gândit ca în perioada următoare să ofer citiri de tarot pe bază de donație. O întrebare, două, trei, oricâte simți. Help me practice :D
Cu drag, durere și tandrețe pentru viață, moarte și tot ce-i la mijloc,
Sorana
✨🖤